.Terapii Complementare

Helioterapia

Este expunerea completă a corpului gol la lumina soarelui sau baia de soare. Această tehnică a fost folosită încă din antichitate de civilizaţia indiană, dar şi cea din egipt şi din imperiul roman.
Printre efectele notabile ale acestei terapii a soarelui remarcăm o amplificare a vitalităţii şi a bunăstării interioare;
– stimularea tuturor funcţiilor corpului;
– o mai bună digestie şi asimilare a hranei;
– o mai bună funcţionare a circulaţiei sangvine;
– unefect de îmbunătăţire a circulaţiei limfei;
– eliminarea toxinelor din corp la nivelul pielii prin transpiraţie;
– acţiune afrodisiacă, analgezică, bactericidă;
– regenerare şi reîntinerire a pielii.
Helioterapia sau nudismul este de mare ajutor şi în cazuri de probleme psihice sau emoţionale, cât şi pentru persoanele ce au exces de energie receptivă prin atragerea de energie solară în propria fiinţă.

Pentru a practica această terapie trebuie să ţinem cont de următoarele reguli:
1. Să ne trezim cu cel puţin 15 minute înainte de răsăritul soarelui, deoarece atunci razele ultraviolete au puteri de vindecare.
2. Nu trebuie să consumăm cafea, băuturi alcoolice, să fumăm sau să mâncăm cel puţin timp de 2 ore.
3. Pe întreaga durată a expunerii la soare vom urmări să respirăm cât mai profound, de voie, dar fără a forţa.
4. Vom urmări să observăm încărcarea energetică a zonei plexului solar, sesizând cum apare o stare de armonie şi pace lăuntrică.
5. Nu va trebui să depăşim 20-30 de minute pe şedinţă, sau să ne expunem la soare puternic pentru a evita efectele nefaste asupra corpului nostru, cum ar fi insolaţia sau arsurile.

În medicina noastră populară se spune că persoana pe care o vede soarele peste vara nu se mai poate îmbolnăvi peste an deoarece daca soarele i-a ajuns la oase, corpul este mai puternic, mai energic şi mai viguros.

Fitoterapia

Traducerea din limba greacă ar fi: a te îngriji prin plante. Fitoterapia este o ramură a terapiei naturiste care foloseşte plante şi preparate din plante ca mijloc de reparare şi tratare a bolilor. Plantele medicinale pot fi folosite sub forma de ceaiuri, tincturi, tablete sau creme şi pulberi. Dacă vă hotărâţi să urmaţi această terapie trebuie să cunoaşteţi foarte bine plantele, să le uscaţi în anumite condiţii pentru a putea beneficia pe deplin de efectul lor.Utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic – are o vechime de mii de ani şi o eficienţă deja dovedită. Ea foloseşte plantele sub formă de extracte totale, spre deosebire de medicina alopată care recomandă doar substanţe extrase din plante.
Printre avantajele ei se numără accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine), acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate), tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele).

Medicina naturală ia în considerare orice factor care ar putea declanşa sau întreţine o boală: gândurile negative, obiceiurile de viaţă nesănătoase, mâncatul prea mult, certurile şi supărările de tot felul, stresul profesional, fricile subconştiente şi multe altele. Pentru că, de multe ori, boala este psiho-somatică: porneşte din emoţii şi gânduri dizarmonioase şi se transforma în boală care afectează un anumit organ sau o funcţie fiziologică, în strânsă legatură cu tipul de emoţie negativă.

În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:
– alergiile, astmul bronşic, reumatismul (unele forme), bolile de piele
– bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici
– infecţiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecţiuni virale
– stările de stres şi epuizare, carenţele în anumite vitamine şi minerale
– intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia
– ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil

Atenţie! Efectele plantelor se instalează în timp şi necesită o administrare prelungită – de la 2-3 săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea şi vechimea bolii, reactivitatea organismului şi perseverenţa bolnavului în a urma tratamentul. În cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura şi 2-3 ani, urmând o schemă terapeutică indicată de medic.

Enzimoterapia

Enzimele (din limba greacă – zymosis – ferment) sunt substanţe de natură proteică sau proteide fără de care celule vii nu pot înfăptui reacţii complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător.Ele accelerează reacţiile biochimice din organism, având un rol esenţial în biosinteza şi degradarea substanţelor din materia vie.Fără enzime , procesele biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte mici.

Enzimele sunt probabil cele mai puţin cunoscute, dar printre cele mai importante elemente constitutive ale organismelor vii. Ele sunt implicate in absolut toate funcţiile vitale extrăgând din alimente nutrienţii esenţiali, vitaminele şi mineralele atât de necesare susţinerii vieţii.

Fiind necesare oricărei reacţii chimice, nici o substanţă minerală, vitamină sau hormon nu poate lucra în absenţa lor. Ele sunt factorii cheie ce clădesc corpul, iar în lipsa unui număr adecvat de enzime corpul se îmbolnaveşte repede, degenerează şi moare.
S-au descoperit până în prezent peste 5000 de enzime diferite şi au fost ordonate în 3 categorii: 1. enzime alimentare, 2. enzime digestive şi 3. enzime metabolice, sau sistemice.

1. Enzimele alimentare sunt prezente doar în alimentele crude, proaspete, ele lucrând în mediul acid al stomacului unde iniţiază procesul de digestie a proteinelor, a carbohidraţilor şi a grăsimilor. Ele sunt extrem de importante pentru organism, neputând fi sintetizate şi sunt distruse atunci când hrana noastră este coaptă, fiartă la temperaturi mai mari de 50 C, pasteurizată, conservată, expusă aditivilor alimentar (E-uri) şi cuptoarelor cu microunde.

Nutriţioniştii şi medicii au constatat că aceste enzime sunt distruse în momentul în care hrana ajunge în stomac, deoarece stă în acel mediu acid mai bine de 30 minute. Asta datorită faptului că alimentele ingerate nu a fost bine mestecate în gură, timp în care se rup pereţii celulelor şi a fibrelor care protejează enzimele, eliberându-le.

Observăm deci că mestecatul este o parte esenţială a procesului digestiv, nedigerarea parţială a alimentelor permiţând bacteriilor să fermenteze hidraţii de carbon şi să descompună proteinele, acest lucru ducând la tulburări digestive şi la multe probleme de sănătate.

2. Enzimele digestive sunt prezente în hrană, dar o parte din ele le produce corpul pentru a digera aceste alimente şi a repartiza substanţele nutritive acolo unde este nevoie. Atunci când aceste enzime lipsesc, organismul va trebui să le producă în număr mai mare în deficitul enzimelor sistemice. Din această cauză unele ţesuturi şi organe (inclusive creierul, inima, plămânii, ficatul, rinichii şi muşchii) nu mai primesc enzimele necesare, acest lucru ducând la instalarea bolilor şi a afecţiunilor cornice cum ar fi cancerul, diabetul, bolile cardiace, etc.

Cele patru tipuri de enzime digestive alimentare pe care le găsim în alimentele crude sunt:
a. Proteaza – Această enzimă digeră proteinele din alimente, bacteriile dăunătoare, celulele bolnave, învelişul proteic al unor viruşi, cât şi rezidurile inflamatoare de tipul puroiului din ţesuturile necrozate.
Un procent de peste 50% din totalul proteinelor corect digerate sunt transformate în glucoză pentru nevoile metabolice, aducând un ajutor energetic mărit ficatului şi prevenind astfel hipoglicemia şi oboseala cronică. Rezultatul este o rezervă mărită de energie pentru organism şi o vitalitate sănătoasă.
b. Amilaza – Această enzimă digeră hidraţii de carbon din alimente, din puroi şi din flegmă. Atunci când se combină cu lipaza, poate digera mai multe tipuri de viruşi, inclusive virusul herpetic şi ajută la înlăturarea mucusului concentrat instalat în plămâni sau în traiectul bronşic. Luată astfel puteti evita o criză de astm sau o afecţiune pulmonară sau bronşică.
Amilaza este singura enzimă ce nu se gaseşte la noul născut. Ea poate fi obţinută doar prin ingerarea laptelui matern. Copiii care nu sunt alaptaţi nu pot obţine această enzimă şi de aceea pot deveni alergici sau pot face diverse alergii în perioada lor de creştere.

c. Lipază – Această enzimă digeră grăsimile dar şi pereţii protectori ai unor viruşi. Mai mult, ea ajută la dizolvarea şi digerarea acumulărilor lipidice, cum ar fi colesterolul din artere. La un test făcut asupra unui grup de personae suferind de obezitate, s-a observat că acestea aveau deficit de lipază în ţesuturile grase.
Lipaza, care se găseşte din abundenţă în hrana naturală vie descompune grăsimea indifferent unde se aşează ea în corp. Fără ea corpul o depune şi o stochează în ţesuturi, iar noi vedem manifestarea ei mai ales in jurul taliei, a coapsei si a şoldurilor. Acest lucru ne indică o lipsă enzimatică cronică.

d. Celulază – Celulaza digeră celuloza, uşurând trecerea ei prin tubul digestive. Ea nu conţine substanţe nutritive esenţiale, dar este necesară sănătăţii intestinelor prin masa fibroasă pe care o conţine.

3. Enzimele metabolice sau sistemice sunt produse în mare majoritate de corpul nostru ele fiind responsabile de buna funcţionare a organelor, a ţesuturilor şi de întreţinerea sângelui în parametric normali de sănătate.
Aceste enzime sunt prezente în fiecare celulă a corpului nostru, de ele depinzând sistemul imunitar, circulator, ficatul, rinichii, splina, pancreasul, tot ele dându-ne abilitatea de a vedea, de a simţi, de a respira sau de a gândi.

Enzimele sistemice se comportă ca nişte veritabili agenţi terapeutici stimulând potenţialul terapeutic înnăscut al organismului. Ele refac celulele uzate, înlăturând materialul uzat, elimină colesterolul nesănătos din sânge, produc hormoni, menţinre echilibrul dintre organe şi alimentează cu substanţe nutritive neurotransmiţătorii care ajută memoria şi dispoziţia.

Având certe proprietăţi de refacere şi reîntinerire (longevitate) a organismului, enzimele metabolice, dar nu numai, sunt indispensabile, cu atât mai mult cu cât odată cu înaintarea în vârstă, organismul nu mai secretă acelaşi număr de enzime, aceasta ducând la degradarea organelor şi în final la moarte.

Atunci când corpul nu mai este capabil sa producă enzime de un anumit tip, el dă semne de oboseală, indigestie, scaune neregulate, gaze, greaţă, pofte şi sensibilităţi alimentare, sinuzită, obezitate, afecţiuni autoimmune, etc.

Este foarte important să ştim că în lipsa enzimelor (datorită unei slabe digerări a alimentelor) substanţele nutritive, cum ar fi vitaminele şi mineralele nu sunt absorbite de către organismul nostru. Ele sunt activate doar în combinaţie cu enzimele. Dacă această combinaţie nu are loc, toate acestea vor fi eliminate prin urină.

Studiile au arătat că luarea consecventă de suplimente enzimatice înaintea unor activităţi cu risc sporit de producere a unor leziuni, ajută organismul să se refacă într-un timp record, înjumătăţind timpul normal de vindecare.

În concluzie putem spune că această terapie va readuce în viaţa noastră energia şi vitalitatea şi supleţea din tinereţe, ne va face invulnerabili la boli prin întărirea sistemului imunitar, va reface în totalitate sistemul digestive şi ne va reîntineri organismul făcându-l mai proaspăt, mai sănătos, aducând strălucire părului, unghiilor şi pielii.

Auriculoterapia

Mai este cunoscută şi sub numele de “acupunctura urechii”. Aceasta este o metodă de medicină alternativă folosită în orient, bazată pe ideea că urechea este un microsistem, aceasta însemnând că întregul corp este reprezentat pe porţiunea exterioară a urechilor, fiecare organ având un punct bine determinat.

Urechile sunt considerate ca fiind zone reflexogene de terapie conectate la sistemul nervos central şi la meridianele energetice recunoscute de medicina tradiţională chineză asupra cărora, atunci când se exercită diferite tipuri de masaje sau stimuli electrici întregul corp este şi tratat şi vindecat de diverse afecţiuni corespunzătoare punctelor specifice.
Eficienţa masajului urechilor în vindecarea diverselor boli se explică prin abundenţa de vascularizare a acestei zone.

Indicaţiile principale ale auriculoterapiei includ durerile de spate, sciatică, lumbago, tratarea durerilor cronice, artrita, durerile de cap, migrenele, reacţiile alergice, anxietatea, depresiile, dereglarile hormonale, precum şi dependenţa de alcool, tutun şi droguri, în problemele de cuplu sau disfuncţiile neurovegetative, cât şi ca înlocuitor al anestezicelor şi antiinflamatoarelor, dacă acestea sunt contraindicate.

Este interesant faptul că în cazul fumatorilor care doresc să scape de acest viciu s-a constatat că şedinţele regulate de presopunctură şi de acupunctură cresc nivelul endorfinei din organism, hormon care are efect de calmare asupra fumatorilor.

Argiloterapia

Este utilizarea argilei ca agent terapeutic, în diferite afecţiuni şi dateazã de foarte mult timp. De-a lungul timpului, multe civilizaţii au atestat folosirea acestui produs natural în tratamentul diferitelor inflamaţii interne, în infectii şi arsuri ale pielii, în abcese, în diverse stări de rău ale tubului digestiv şi chiar în sifilis.

Principalele calităţi terapeutice ale curei cu argilă sunt următoarele:
– are o remarcabilă putere de absorbţie.
– opreşte expansionarea bolilor şi le face să se resoarbă.
– are calitatea de a extrage toxinele potentând sistemele naturale de apărare ale organismului.
– anihilează şi echilibrează câmpurile radioactive la nivelul corpului.
– are excepţionale proprietăţi cicatrizante.
– reîncarcã celulele organismului cu energie vitalã, revigorandu-le.

Argila, după ce acţionează acolo unde există o afecţiune sau un dezechilibru, absoarbe şi toxinele şi le expulzează din organism prin intermediul tubului digestiv. Ea se poate administra şi intern, după ce în prealabil o lăsăm o perioadă mai lungă de timp înainte de a o bea. Astfel într-un pahar cu apă vom dizolva o linguriţă de argilã şi o vom lăsa peste noapte. A doua zi vom bea paharul pe stomacul gol. Aceasta reprezintă doza pentru o zi. Cura durează 3 săptămâni. În prima săptămână se bea apa de deasupra sedimentului, dimineaţa, pe nemâncate. Într-a doua şi a treia săptămână, se bea tot conţinutul paharului, bine amestecat.

În vederea folosirii argilei ca pansament sau cataplasmã, se va pregăti o pastă omogenă ce rezultă din dizolvarea argilei cu apă până se obţine o pastă. Se prepară cu puţin timp înainte de folosire, după care se aplică rece peste locurile bolnave calde (abcese, furuncule, răni) şi se ţine 2-3 ore. Dacă se aplică deasupra organelor interne afectate, cataplasma se ţine peste noapte.
Este absolut necesar ca aceste cataplasme să se aplice direct pe zonele afectate, folosindu-se în acest scop un bandaj. Se aplică de 1-3 ori pe zi, în funcţie de gravitatea bolii. Cataplasmele se aplică nu numai pentru a cicatriza o rană, ci şi pentru a revitaliza organele interne, cum ar fi: stomacul, ficatul, rinichii etc.

Afecţiunile care beneficiază de pe urma tratamentului cu argilă sunt:
Insuficienţa hepatică şi biliară, unde se aplică pe zona ficatului cataplasme de 1-2 ori pe zi.
Gastroduodenita şi ulcerul beneficiază de cură constând din ingerare cu 1 oră înainte de principalele mese, a unui pahar de apă călduţă în care s-a dizolvat o linguriţă rasă de argilă.
Colicele nefretice şi litiazele renale prin ingerarea unui pahar băut dimineaţa pe nemâncate şi aplicarea de cataplasme pe zonele renale, în cursul după-amiezii.
Afecţiuni ale prostatei – cu aplicarea în zona anal-perineală de cataplasme reci cu argilă de 1-2 pe zi, câte 1-2 ore. Aplicaţii de pastă de argilă călduţă în rect 10-20 ml, seara, cu ajutorul unei seringi fără ac, menţinându-se până dimineaţa. Cură internă cu apă argiloasă: Dimineaţa se va consuma un pahar de apă argiloasă înainte cu minim 30 minute de micul dejun timp de 21 zile cu 7 zile repaus , apoi ciclul se va relua. Alternativ, aplicaţii de foi de varză zdrobite sau cataplasme de foi de varză tocate câteva ore şi chiar de seara până dimineaţa.
Nevrozele şi depresiile sunt atenuate prin aplicaţii pe ceafã, frunte şi pe coloană a cataplasmelor calde.
Cancer, leucemie – se va consuma zilnic 1 pahar cu tot cu argilă înainte de mesele principale cu 30 minute înainte de masă şi cel puţin o jumătate de litru (doar apa limpede) timp de 2-3 luni sau atât cat este necesar până apar rezultate. În caz de tumori sau noduli, vom pune cataplasme pe locul afectat.
Artrite, lombago şi sciaticã cu aplicare a 3 cataplasme calde pe zi. Acest tratament se va completa cu un pahar de apă argiloasă, băut dimineaţa pe stomacul gol, iar un altul băut cu 1 oră înainte de cină.
Conjunctivită, blefarită, cataractă, ochi înlăcrimaţi – la 100 grame argilă se adaugă apă de izvor până se obţine o pastă, ce se va aplica pe ochii închişi timp de 20 minute.
Căderea părului (Alopecie) – Se aplică pe zona cu probleme o pastă subţire şi se lasă să acţioneze timp de 20 minute, după care se clăteşte bine.
În migrenă se atenuează durerile prin aplicarea unei cataplasme reci pe frunte şi ceafă.
În caz de bronşite se recomandă alternanţa de cataplasme reci aplicate pe piept şi pe spate.
În guturai şi sinuzită se va bea câte un pahar cu apa caldă cu argilă. La sinuzită se va face o soluţie cu argilă care se va pune în nări, alternativ.
În caz de amigdalită, bronşită, gingivită, afte bucale, paradontoze, dureri de dinţi şi candidoză bucală se va face gargară timp de 21 de zile, după care se va face o pauză de 7 zile.
În caz de arsuri se aplică pe un tifon , cataplasme groase de argilă rece, timp de 1 oră, schimbându-se din timp în timp.
Tensiune arterială, osteoporoză – se face o cură cu 1 pahar de argilă de trei ori pe zi înainte de masă cu 30 minute, timp de 21 de zile, iar după o pauză de 7 zile se reia ciclul.
Cuperoze, candida, colite, rectite, parazitoze intestinale – terapia constă în prepararea unei ape argiloase din cca 100 g argilă la un litru de apă cu care se efectuează spălături vaginale şi clisme, la temperatura corpului; aplicaţii locale de pastă de argilă , pentru 12-24 ore în vaginite, colpite şi rectite timp de minim 1 luna.
Paralizii, nevroze, ticuri, convulsii, spasme, epilepsie – se vor pune cataplasme cu argilă pe ceafă, pe coloana vertebrala şi pe partea de jos a abdomenulu, se vor acoperi cu un celofan şi se vor lăsa 1-2 ore. Se fac frecţionări ale membrelor şi ale coloanei vertebrale. Intern se va lua un pahar de lapte de argilă (apă argiloasă tulbure înainte de mesele principale în cure ce nu vor depăşi 21de zile cu 7 zile repaus, după care apoi ciclul se va relua.
Gastro-duodenită şi ulcer duodenal presupune cataplasme pe scobitura epigastrică (partea superioară a abdomenului) între mese, iar intern se va bea câte un pahar de trei ori pe zi înainte de mese cu 30 de minute. Cura va ţine 21 de zile cu pauză de 7 zile.

Măştile de faţă şi de corp pe bază de argilă sunt extrem de răspândite în saloanele de frumuseţe din întreaga lume. Argila are proprietăţi de curăţare, detoxifiere şi de nuanţare a tenului. Acest ingredient lucrează pe două căi: în primul rând usucă, scoate toxinele şi alte impurităţi din piele, iar în al doilea rând, mineralale din compoziţia sa sunt absorbite de piele. O masca de faţă cu argilă elimină impurităţile, exfoliază şi dă pielii un aspect proaspăt şi vizibil întinerit. Dacă ai un ten gras, argila este cea mai indicată având rezultate de la prima aplicare . Daca ai un ten normal sau uscat, este importantă hidratarea. Deci, amesteca argila cu smântână, galbenuş, miere, suc de morcovi sau pepene. Un tratament facial sau corporal pe bază de argilă se aplică o singură data pe săptămână, iar ingredientele pot varia de la o aplicare la alta. Cu ajutorul argilei, poţi lupta de asemenea împotriva acneei, a celulitei şi a vergeturilor.

Aromaterapia

Aromaterapia este metoda de ameliorare şi vindecare a afecţiunilor prin intermediul uleiurilor esenţiale (volatile) obţinute prin distilarea plantelor medicinale.

Uleiurile esenţiale volatile conţin esenţa, sufletul plantei şi sunt sursa complexă a tuturor informaţiilor pe care plantele le deţin într-un mod miraculos şi tainic. Ele pastrează active proprietăţile fiziologice, forţa vitală a plantei.
Din punct de vedere chimic ele sunt constituite din alcooli, alchide, cetone, fenoli, terpene, acizi, oxizi, eteri şi esteri. În planta vie acestea sunt folosite ca hormoni de creştere şi reproducere, pentru a atrage cu mirosul lor insectele polenizatoare, ca mecanisme de apărare contra dăunătorilor (ierbivori sau insecte) şi au un rol decisiv asupra îndepărtării bacteriilor, viruşilor sau paraziţilor ce le-ar putea afecta.

Uleiurile esenţiale se pot extrage din toate părţile plantei. Astfel:
– Florile produc adesea uleiuri cu efecte sedative, narcotice sau relaxante asupra corpului.
– Răşinile, lemnul şi scoarţa produc uleiuri esenţiale de vindecare ce pot mişca activ fluidele din corp.
– Frunzele au proprietăţi de vindecare şi calmare, proprietati ce vin de la culoarea verde a clorofilei (foarte aproape înrudită cu hemoglobina).
– Rădăcinile conţin multe din proprietăţile de pământ ale plantei (stabilitate, energie primară, etc.).
– Fructele produc uleiuri stimulente, favorizând deschiderea şi expansionarea fiinţei.

Aromele au fost folosite în orient nu doar în scopuri religioase ci şi pentru a promova longevitatea şi a preveni sau a vindeca diferite boli, în special a bolilor mentale.
Majoritatea aromelor sunt importante pentru capacitatea lor de a calma mintea, a echilibra umorile corpului şi a mări claritatea mentală.

Aromele purifică aerul, aura, mediul înconjurător (atât cel fizic cât şi cel astral) mărind energia vieţii din corpul nostru (Prana).
După mulţi ani de cercetări s-a constatat că aromele ajută la combaterea sentimentelor negative, a atitudinii greşite, a confuziei în gândire şi alungă influenţele şi entităţile malefice, atrăgând astfel energia cosmică armonioasă, întărind credinţa, devoţiunea, pacea şi rafinând percepţiile. Astfel se explică şi pacea şi iubirea profundă pe care o simţim atunci când intrăm într-o biserică sau într-un sanctuar sfânt.
Pentru calmarea minţii şi curăţarea atmosferei din încăperi aromatizarea cu ajutorul beţişoarelor parfumate cu uleiuri esenţiale naturale este foarte importantă.

# Uleiul esenţial de santal este indicat pentru a aduce calmul şi pacea interioară.
# Busuiocul, mirul, tămâia, salvia şi menta ajuta la purificarea canalelor subtile ale corpului şi la amplificarea percepţiilor spirituale.
# Arzând beţişoare din camfor sau cedru ne curăţim mediul ambiant psihic.
# Mirul, smirna şi tămâia curăţă aura şi purifică aerul.
# Beţişoarele de trandafir şi lotus calmează şi hrănesc energetic inima.
# Iasomia ne eliberează de emoţiile negative şi ne amplifică starea de iubire şi compasiune.

În general toate aromele din plante purifică inima şi corpul subtil şi ne crează o stare euforică de pace, armonie şi linişte sufletească.

În continuare este prezentata o listă a emoţiilor specifice celor trei tipuri constituţionale, împreună cu uleiurile esenţiale ce pot fi folosite pentru reechilibrare.
Uleiurile se pot utiliza sub formă de inhalaţii, parfumuri, difuzii cu lampa de aromoterapie, băi, saună sau beţişoare naturale parfumate.

Aceste uleiuri esenţiale vă ajuta să vă eliberaţi mintea de vechile şabloane impuse şi să vă revedeţi într-o nouă ipostază mai armonioasă şi mai spirituală, cu condiţia ca acestea sa fie 100% naturale.

Frică, anxietate: angelică, chiparos, jatamansi, cedru de Himalaya, iarba Sf. loan, tămâie, rosewood, bergamotă, smirnă, muşcată, iasomie, levănţică, lemongrass, portocale, santal, vanilie, vetiver şi ylang ylang.
– Împrăştiat, difuz, fără temei: angelică, eucalipt, santal, vetiver, muşeţel.
– Slăbiciune: angelică, trifolia, busuioc, cardamon, rozmarin.
– Capricios, schimbător: bergamotă, smirnă, iarba Sf. loan, muşcată, rosewood, tămâie.
– Lipsă de concentrare: busuioc, chiparos, lămâie, trandafir, rozmarin, coji de portocale.
– Neatenţie: busuioc, chiparos, lămâie, portocale, rozmarin.
– Insomnie: busuioc, muşeţel, levănţică, mandarine, portocale, flori de portocale, trandafir, rozmarin, cimbru.
– Furie: cardamon, champa, coriandru, muşeţel, lotus, mosc, trandafir, şofran.
– Încăpăţânare: levănţică, izmă.
– Dogmatism: iasomie, coada şoricelului.
– Tendinţă agresivă: henna, muşcată, coada şoricelului.
– Dominator: ambră, muşcată.
– Frustrare: gotu-kola, muşeţel
– Iritabilitate: smirnă, tămâie, levănţică, muşeţel, trandafir, ylang ylang.
– Depresie: bergamotă, lemongrass, muşcată, iarba Sf. loan, grapefruit, portocale, coji de portocale.
– Dezinteresare: levănţică, champa, portocale, bergamotă, patchouli.
– Lăcomie: busuioc, rozmarin, cardamon.
– Ataşament: mentă, ghimbir, mirt.
– Nesiguranţă: ylang ylang, coji de portocale, iasomie, imortelă.
– Reticenţă: grapefruit, bergamotă, muşeţel, lime.
– Tristeţe: smirnă, iasomie, trandafir, iarba Sf. loan, roiniţă, flori de portocale.

Toate aceste calităţi ale uleiurilor esenţiale volatile le putem folosi pentru a ne echilibra atât suferinţele fizice prin vindecare, cât şi pentru a ne expansiona şi rafina energiile şi simţurile prin plăcerile subtile pe care ni le oferă mirosul lor.

Apiterapia

Apiterapia este terapia tradiţională care foloseşte mierea, polenul, ceara, lăptişorul de matcă, veninul şi propolisul, cât şi alte produse derivate (hidromel, oţet de miere, etc.) ce ţin de complexa alchimie a albinelor, in vederea mentinerii sănătătii, combateriisi prevenirii durerilor si a suferintelor corpului.

Mierea este un aliment natural delicios si extrem de util sănătăţii. Folosită zilnic promovează longevitatea, reduce riscul atacurilor de cord, readuce pofta de viaţă şi energia pierdute odată cu vârsta înaintată. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos în ceai, lapte, salate de fructe, etc.

Apiterapia este utilă în perioada creşterii copilului, ca energizant pentru adulţi, în convalescenţe, avitaminoze, diverse afecţiuni ale tubului digestiv şi ale ficatului, în afecţiuni ale căilor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate, afecţiuni dermatologice, răni care nu se inchid, etc.

Mierea este un aliment uşor de digerat, cuprinzând un amestec de fructoză, glucoză şi minerale, toate acestea trecând direct în circulaţia sanguină, fără a mai fura energie de la organele digestive. În miere se regăsesc toţi aminoacizii esenţiali fără de care metabolismul uman nu se poate desfăşura în bune condiţii şi este mai bine tolerată şi asimilată de organism.
Produsele cosmetice cum ar fi cremele de faţă, loţiunile nutritive sau demachiante pe bază de miere, propolis sau lăptişor de matcă dau rezultate remarcabile în îngrijirea tenului şi a corpului.

Polenul este afrodisiac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, biostimulator, diminuează hemoragiile, scade colesterolul şi ameliorează funcţiile cerebrale. Întăreşte capilarele sangvine, inima, sistemul imunitar şi este un tonic general. În plus, stimulează pofta de mâncare şi poate fi folosit în desensibilizarea persoanelor alergice. Folosit în mod regulat readuce vitalitatea şi pofta de viaţă.

Propolisul este un veritabil antibiotic natural, compus din răşini vegetale, ceară, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt – la care se adaugă polen, care măreşte rezistenţa fizică şi înlătură oboseala. Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul are numeroase întrebuinţări. Reface ţesuturile afectate de răni, tăieturi şi mai ales arsuri sau degerături, vindecă mucoasa bucală şi este benefic în sângerările gingiilor. Balsamul de propolis protejează împotriva radiaţiilor. Acesta poate fi administrat sub diferite forme: tincturi, loţiuni, unguente sau paste de miere cu propolis.

Lăptişorul de matcă este un puternic stimulet biologic cu acţiune energetică şi regeneratoare asupra organismului. Tonifică, elimină inapetenţa, are un rol deosebit în metabolismul celular şi în activitatea creierului. Reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, pentru combaterea insomniei şi anemiei, fiind şi un excelent stimulator al producţiei de globule roşii, albe şi trombocite. Administrat sub limbă, timp de 7 minute, are efecte spectaculoase aducând o vigorare şi o energizare organismului aproape spectaculoasă.

Ceara de albine este folosită înca din Antichitate, atunci când i-au fost recunoscute virtuţile terapeutice. Este o resursă importantă în apicultură care, din păcate, nu este îndeajuns exploatată. Se foloseşte la prepararea unor unguente şi balsamuri, dar şi în industria cosmetică. Se păstrează iî vase bine închise, la rece şi la întuneric, în încăperi curate şi uscate.

Cromoterapia

Numită si terapia prin culoare, cromoterapia foloseşte spectrul culorilor şi a luminilor colorate pentru a echilibra energiile din corpul unei persoane atunci când aceasta este în deficit de energie fizică, psihică, mentală sau spirituală.

Ea poate îndepărta emoţiile sau obstrucţiile negative din anumite organe prin simpla aplicare a unor lumini colorate, specifice afecţiunii în cauză pe o parte bine determinată a corpului ce corespunde cu punctele de acupunctură din medicina tradiţională chineză. La această lumină ne vom expune complet goi pe un interval cuprins între 20 minute şi 3 ore.

Cromoterapia, ca de altfel majoritatea terapiilor alternative nu a fost evidenţiată prin metode ştiinţifice. Se ştie că anumite culori sunt asociate cu anumite stări emoţionale pozitive sau negative, folosirea acestora fiind de multe ori de mare ajutor în tratarea multor afecţiuni.

Această metodă a fost descoperită de misticii indieni cu multe mii de ani în urmă în tradiţia ayurvedică, ei asociindu-i fiecărui organ o culoare specifică.

Urinoterapia

Spre deosebire de o idee preconcepută, urina nu este un reziduu al organismului, ci rezultă dintr-o filtrare a sângelui. Sângele, încărcat cu elemente nutritive, trece prin ficat, care extrage toxinele din el. Sângele purificat suferă apoi o a doua filtrare, făcută de rinichi, unde sunt eliminaţi compuşi de care organismul nu are nevoie. De aceea, urina este un lichid steril în grad înalt la oamenii sănătoşi. Ea se compune din 95 % apă şi 5 % diverse elemente, îndeosebi vitamine, minerale, proteine, anticorpi şi alte substanţe, cum sunt ureea şi acidul uric, nişte reziduuri ale metabolismului. Detalii suplimentare: http://www.valeriu-popa.santamia.ro/terapie/urinoterapia.htm

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s